GoToSUA Work And Travel

Laura - Dunkin Donuts

2010-11-19T15:30:00.005+02:00

AWESOME!!! Cam asa as putea rezuma timpul petrecut in America. Am petrecut o vara de neuitat, am avut cel mai frumos job, cu cei mai tari sefi si colegi. Lucrand la Dunkin Donuts nu numai ca m-am delectat cu gogosi delicioase, dar am si experimentat un spirit de echipa uimitor. Am legat prietenii grozave, am vizitat locuri superbe (Portland, Boston, New York, etc.) si am cunoscut cultura americana pe viu, o cultura cu totul diferita, surprinzatoare si cuceritoare in acelasi timp. Bani am castigat triplu fata de cat am investit, insa cel mai tare lucru e intreaga experienta de a lucra cu americanii, de a le cunoaste modul de viata si de a remarca toate diferentele de mentalitate si de perceptie. Nu regret absolut nimic, as mai merge acolo in fiecare vara fara nicio retinere. Se merita din plin, GTSWork&Travel faciliteaza o sansa ce nu trebuie ratata. Scuze precum teama de nou, distanta prea mare sau comoditatea sunt puerile. Suntem tineri si ar

trebui sa vanam orice oportunitate de schimb intercultural, astfel de experiente ne imbogatesc enorm si ne schimba perceptiile. Inscrie-te cat mai repede in program si asigura-ti bilet la clasa intai pentru cea mai tare vacanta din studentie. SUA te asteapta!!!

Valentin - Cedar Point

2010-11-19T15:04:00.007+02:00

Pareri. Hmm.. Pai sunt numai pareri de bine. Se merita sa pleci cu
GTS. Se merita sa pleci in America pentru ca este o tara cu potential
turistic foarte mare, sunt multe de vazut si cred ca o sa ma intorc
pentru a incerca sa le vad pe toate. Intalnesti oameni noi, in cazul
meu, lucrand la Cedar Point, am intalnit oameni din toate colturile
lumii, si mi-am facut foarte multi prieteni cu care inca tin legatura
si care m-au invitat la ei in tara.

Cat despre bani.. Se merita si din acest punct de vedere intru-cat
poti face destul de multi bani, indiferent de job.
Concluzia: Se merita!! Best money can buy.

CLAUDIA OF SUNVALLEY

2010-11-19T13:53:00.011+02:00

Idaho, statul unde te gasesti "in the middle of nowhere", a fost casa mea pentru 4 luni. Inainte de plecare am auzit numai "te duci la tara", "ce o sa faci tu acolo?". Cu toate astea, am plecat entuziasmata la gandul ca "ma duc in America!!!!" Spre surprinderea scepticilor, si a mea, am avut o vara mai mult decat plina.

Cand am ajuns in Sun Valley era aproape miezul noptii, un frig pentru care nu eram pregatita, iar cireasa de pe tort a fost camera extrem de mica si dezolanta, care m-a facut sa ies cat am putut de repede afara. Mi-am pus cele mai groase haine pe care le aveam, si o patura pe deasupra si m-am dus in fata dormitoarelor unde am facut cunostinta cu turcii, panamezii, americanii, francezii, romanii, viitorii prietenii alaturi de care am gustat viata americana din toate perspectivele ei.

Am fost la petreceri, am facut cumparaturi atat de multe incat a trebuit sa imi iau doua geamantane in plus, am tras cu arma, am reparat o masina, am devenit experta in fussball, am mers in road tripuri, am facut skydiving, am invatat sa merg pe longboard, am jucat tenis, am inotat, fiind in Vestul salbatic, am vazut locuri in care s-au filmat westernuri, cand ni s-a luat de mancarea americaneasca, am pus de niste sarmale si o ciorba "ca la mama acasa"(mai mult sau mai putin fara ghilimele), cele trei randuri de haine si patura s-au transformat in apa fierbinte de la Hot Springs in plina noapte pe acelasi frig, am vazut ursi grizzly si bizoni in Yellowstone, am cheltuit mult prea multi bani in San Francisco, am vazut cel mai frumos rasarit si apus, am facut o traditie din bonfireuri... Si asta este doar pe scurt.

La sfarsitul verii am strans amintiri si sentimentele legate de fiecare clipa ce nu pot fi redate in cuvinte, dar pot spune ca,am devenit mai sigura pe mine, mai ambitioasa, am fost independenta, am invatat multe lucruri despre oameni, despre mine, am devenit mai responsabila, am invatat sa apreciez mai bine banii munciti, am realizat ca nu a contat ca dormitorul meu ma dadea afara unde erau -10 grade, de urat ce imi era, cand aveam langa mine oameni cu care eram prea ocupata sa am the best time ever. Ma uit pe miile de fotografii acum si mi se pare ca sunt prea putine pe langa toate amintrile pe care le-am strans in patru luni. Cu prietenii pe care mi i-am facut tin legatura prin facebook si pastram inca atmosfera cu care ne-am obisnuit in state. In plus, romanii care am fost acolo, ne-am cunoscut acolo si am ramas prieteni si facem reuniuni cat de des putem.

Tu ce faci vara asta? Stai iar acasa, iti iei un job de vara de care nu esti multumit dar iti trebuie banii ca sa pleci o saptamana la mare si una la munte SAU te duci in America, ai un job bine platit, te plimbi in acelasi timp, iti faci prieteni de pe tot mapamondul, ramai cu amintiri pe care le vei pretui toata viata, strangi bani de haine, incaltari, electronice,cadouri pentru cei de acasa si iti mai si raman ca sa te intorci vara viitoare, pentru ca o sa iti placa atat de mult! Noi,cei care am fost plecati, stim cum e, cat de frumoasa si utila in acelasi timp e o experienta ca asta. Noi putem sa iti povestim multe, dar altceva e cand le traiesti pe pielea ta. Este o experienta prin care orice student ar trebui sa treaca.

Claudia Naiba

ROXANA

2010-11-19T13:41:00.005+02:00

Salutare! Vara aceasta mi-am petrecut-o in SUA. De mult imi doream acest lucru, dar mi se parea destul de complicat; am realizat apoi ca nu e deloc asa.

Desi m-am inscris destul de tarziu in program, prin martie, am urmat toti pasii programului(mi-am completat CV-ul pe Atlas-un lucru foarte important) si dupa aproape 3 saptamani am primit un job in Cape Cod.

Dar ce am facut eu in State? am muncit...ma trezeam in fiecare dimineata la 5 a.m, dar am si calatorit: am vizitat Boston-ul, N.Y.C si Los Angeles-ul. In fiecare dintre aceste orase nu am platit cazarea pentru ca am facut couchsurfing (http://ro.wikipedia.org/wiki/CouchSurfing)...va recomand sa incercati si voi...

Mi-am facut o groaza de prieteni, alaturi de care am petrecut clipe de neuitat. Cu banii castigati mi-am cumparat laptop, Ipod, o groaza de jeansi si alte haine, lucruri tipice.

A fost o experienta super, de aceea vreau sa o repet si anul viitor!

Roxana Gradinaru - Bucuresti

CLAUDIA OF CEDAR POINT :)

2010-11-19T13:39:00.001+02:00

Ah, Statele Unite… categoric, my favorite country, într-atât de mult încât gluma mea preferată a ajuns cea cum că am sânge american :)) Revine acum întrebarea cu întoarcerea, numai că … cu o umbră de tristețe, căci nu se va întâmpla anul viitor. Dar nu preget a-i sfătui pe cei care pot să se întoarcă… Până aici partea cu tristețea mea, de acum partea cu fun-ul… si a fost, muuuult fun ! Mi-e extrem de dor de prietenii mei de acolo, de ieșirile cu ei, de glumele noastre care destindeau atmosfera de lucru, de promisiunile făcute în fiecare zi că vorbim pe skype anul ăsta :)) Oameni prietenosi americanii ăștia ! Cu siguranță le sunt dragi tuturor :)) Ce am vazut frumos? New York-ul, superb ca de fiecare dată ! Văzut și colindat cu una dintre cele mai bune prietene a făcut experiența din acest an una de-a dreptul de neuitat ! Mulțumesc, Roxana ! Așa că, dragi prieteni care încă nu v-ați rezervat plecarea spre State, nu mai stați pe gânduri ! Clar, nu veți regreta… Ah, și cine vă va ajuta ? Știm cu toții, Diana și Cristina ! Așa că porniți la drum cu încredere și cu oameni de încredere ! ;)

RAZVAN - BLOCK ISLAND, NEW YORK

2010-11-19T13:24:00.012+02:00

ok, am facut o mica selectie de poze.. :))

cu descrierea e mai greu..

Hai sa vedem ce iese :

Seattleview.jpg - O poza a centrului orasului Seattle, WA facuta de pe un deal din apropiere. Cu siguranta unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vizitat. Merita vazut mai ales daca lucrati pe coasta de vest..

spaceneedleseattle.jpg - Eu si Space Needle din Seattle - Simbolul orasului. Vizibil cam de peste tot din oras. In partea de sus este un restaurant care se invarte. In principiu te asezi la masa si intr-o ora faci "o tura" de Seattle

____

slicingmyfingers.jpg - Una din "indatoririle" mele de la munca - Felierea mezelurilor dupa placul clientilor. Trebuia totusi sa ai grija sa nu feliezi si altceva in afara de mezeluri (degete, maini, plastic etc..)

groundbeefmakingof.jpg - Probabil activitatea mea preferata de la munca (exceptand statul pe net cand era ultra-slow). Era amuzant mai ales ca scapam de servirea clientilor - masina asta era intr-un frigider imens (un walk-in). Ajunsesem sa mi se spuna Mr. Ground Beef ..

groundbeefsell - Si daca tot faceam ground beef (carne de vita tocata) trebuia sa-l si vand.. Cantaream, impachetam si zambeam (si de cele mai multe ori pentru ca vroiam :D )

_______

drunkagain.jpg - Era deja spre sfarsitul sezonului cand incepusera sa plece din studenti si aveam petrecere de bun-ramas la fiecare 2 zile. Era misto, mai ales daca nu lucrai second-job noaptea :)))

petrecereplajagrup.jpg - O poza de grup cu o parte din studentii si americanii de la jobul principal. Una dintre petrecerile de pe plaja la care am fost mai multi - a fost si pe baza de foc de tabara. N-aveai cum sa nu te simti bine :D

_________

Cam atat.. sper ca e de-ajuns :P

Razvan Geambasu

ANDREEA

2010-11-19T11:52:00.002+02:00

Am scris asa cum am promis cateva randuri mai jos referitor la vara asta,

Deffinetly cea mai tare vara...mediu nou, prieteni noi, locuri noi, toate au contribuit la o vara plina de momente si intamplari frumoase. Evident ca nu toate lucrurile vor fi asa cum planuiesti de acasa si odata ajuns in aeroport iti dai seama ca trebuie sa te descurci singur no matter what, insa tot ce trebuie sa faci este sa intrebi, intotdeauna exista persoane dispuse sa te ajute, de aceea este necesar sa stii engleza cat de cat. Asa ca daca vrei sa pleci in State si nu stii limba, studiaza putin inainte pentru ca te va ajuta enorm, iar sentimentul pe care il ai in momentul cand vezi in fata ta Statuia Libertatii sau te afli in Empire State Building este de nemasurat.
Cu siguranta nu as fi reusit toate acestea fara GTS, care fara doar si poate sunt cei mai tari:):)..asa ca Go To SUA this summer..bafta!!

p.s. Sper sa fie ok si am sa vin sapt asta sau cealalta sa ma inscriu..am facut rost de acte si de asemenea angajatorul mi-au trimis ctr-ul semnat..:)..

o zi buna,
Andreea Duta

Morey's Piers

2010-01-08T13:01:00.003+02:00

poze

From: Claudia Gherman
To: GTS WORK AND TRAVEL
Subject: Re: Vrem sa stim cum a fost experienta ta GoToSUA

Experienta in Statele Unite… a fost atat de grozav sa fiu acolo incat a ma intoarce e primul to do in lista mea de anul acesta… A fost o experienta care m-a ajutat sa ma cunosc mai bine, mi-a demonstrat ca pot, ca trebuie, ca e necesar sa fiu eu in orice situatie si ca deciziile pe care le-am luat fac parte din experienta mea de viata, ca cea de a fi American citizen pentru trei luni :P…Sa nu mai vorbim de prietenii pe care mi i-am facut acolo, prieteni din toate colturile lumii, si chiar prieteni din Romania, care mi-au devenit unii dintre cei mai apropiati… Locurile pe care le-am vizitat au fost extraordinare, iar acum cand le vad in filme, intotdeauna exclam ca, uite, am fost acolo…sa vezi cum e… a fost atat de minunat incat numar lunile pana la intoarcere…mda, si mai sunt 6 :(… ah, si motto-ul dupa care ma ghidez zilele astea e Festina in State! :))

Greetings from Virginia Beach!

2010-01-06T13:21:00.004+02:00

Work & Travel m-a ajutat foarte mult in imbunatatirea nivelului pe care il aveam la engleza, am vizitat unele din cela mai frumoase orase din SUA si atractiile lor, mi-am facut multi prieteni, am muncit, m-am distrat si in final am mers acasa si cu ceva bani pusi de-o parte. Intr-un cuvant a fost e experienta de neuitat si de abea astept sa merg din nou! :) Ionut Miu, 22 ani Cluj

Go Yellow .... stone

2010-01-06T11:36:00.002+02:00

poze

From: Cristiana Balcu
To: GTS WORK AND TRAVEL
Subject: Re: Vrem sa stim cum a fost experienta ta GoToSUA

Buna!

In State a fost super, prieteni noi cu inca tin legatura, peisaje superbe (nimic nu se compara cu un rasarit in Yellowstone, indiferent ca il vezi de pe marginea lacului sau din creierii muntilor) si animale imprevizibile (de la ursii ce hoinareau prin locatie pana la elanii ce fugareau orice creatura cu 2 picioare si fata palida, alias oameni).
Am vizitat locul de origine al celebrilor cowboys, am mers la rodeo, am fost cu cortul si in drumetii, am intalnit oamenii din mai toate colturile lumii.

Este o experienta unica ce trebuie traita, chiar daca nu ai vrea sa o o repeti.

Sarbatori fericite!

Morey's Piers

2010-01-06T11:24:00.004+02:00

poze

From: Oana Alexandra
To: GTS WORK AND TRAVEL
Subject: Re: Vrem sa stim cum a fost experienta ta GoToSUA

Hmmm....sa imi dau cu parerea privind experienta SUA..... pacat ca nu se poate descrie in cuvinte. A fost cea mai fenomenala vara care am petrecut-o vreodata. A fost si greu, a fost si bine, a fost intens, a fost surprinzator, iar in final ... a fost atat de superb! Nu regret nimic, nu mi-a fost frica, m-am dat pe cele mai tari rollercoastere, am mancat cea mai ciudata mancare, am cunoscut o gramada de oameni, am lucrat intr-un mediu in care ceilalti chiar te apreciaza pentru simplul fapt ca te tii de treaba, m-am plimbat prin locuri vazute doar in filme, locuri despre care doar am citit, am putut sa-mi iau tot felul de chestii pe care le-am vazut doar pe site-uri straine, n-am dat socoteala nimanui de timpul meu liber, m-am distrat cu oameni din vreo 7 tari diferite, ...hehe, ce vremuri... De-ar fi inca 10 veri de-astea...
Din tot ce am facut pana acum cred ca e singura experienta care m-a ajutat cu ceva. Am simtit ca sunt cu adevarat libera! Asa ca have no fear!!! Orice provocare v-ar arunca viata, acceptati-o! Si asta e genul de provocare care nu merita pierduta!

Oana, 21 ani, participanta WAT 2009

Yellowstone a WAT Classic

2010-01-06T11:14:00.008+02:00

poze

From: oana rosu
To: GTS WORK AND TRAVEL
Subject: Re: Vrem sa stim cum a fost experienta ta GoToSUA

Ce a insemnat WAT pentru mine? pai...nu imi ajung cuvintele sa pot descrie ce a insemnat aceasta vara pentru mine :) cea mai tare vara pe care am avut-o pana acum...prieteni...muuuulti prieteni....foarte multi prieteni :)) ce conteaza ca nu vorbim aceeasi limba? cu totii aveam acelasi scop: distractie, distractie si.... iar distractie :)) si daca multi dintre voi va intrebati cum poti oare sa te distrezi intr-un parc national ca Yellowstone, sunt mai mult decat bucuroasa sa va dezvalui reteta :)) se iau multi studenti din toate partile lumii (ecuador, sua, franta, italia, slovenia, macedonia, cehia, ucraina, bulgaria, rusia, polonia, china, taiwan, japonia, malaysia, pakistan, singapore, israel, turcia, hong kong), se amesteca toti intr-un sat, ca Old Faithful, se adauga un pub al angajatilor, mult hiking, camping,ursi grizly, bizoni, multi bizoni cerbi, caprioare, coioti, gheizere, americani cu masini dispusi sa se plimbe atat prin parc, cat si in afara parcului...ah, si sa nu uit de Halloween si Christmas in Yellowstone + multe sanse sa faci un om de zapada in luna septembrie! Si uite asa, cei mai buni prieteni ai mei, sunt acum in sua, ecuador, slovenia si franta!

Viata dupa Yellowstone? O saptamana de stat acasa, vizitat rude, intalniri cu prietenii ramasi in tara si apoi descarcat mii de poze, tot atatea poze de urcat pe facebook, mailuri, mesaje pe facebook catre cei pe care i-am lasat in urma, vederi primite din america, felicitari de trimis de craciun si nu in ultimul rand, planuri pentru vara urmatoare!

Asa cum i-am promis lui Maddie,nu le-am zis "goodbye", ci doar "see you later"....si am sa ma tin de cuvant! vara viitoare tot sua, Yellowstone, Old Faithful Inn, Laurel si majoritatea celor care au facut din vara anului 2009, o vara de neuitat!

Oana aka Wanna....what you wanna do? :))

Alaska - intr-o saptamana cat altii-n 3

2009-02-17T15:10:00.004+02:00

In primul an am lucrat ca "grader", a trebuit, adica, sa aleg si sa impart pe categorii somoni de diferite marimi si rase. Am lucrat insa si ca "trimmer", trebuind, de data asta, sa fac diferite tipuri de file-uri, in functie de calitatea somonului. Si pe langa asta, ma rog, o multime de alte lucruri.

Apoi, in al doilea an, am fost "quality controller", sarcinile fiind mult mai complexe si presupunand o buna cunoastere a speciilor de pesti, a conditiilor si modului in care trebuie pusi la congelare, dar si supravegherea celor trei linii de "graders" care faceau tot cam ce facusem si eu un an inainte (doar ca mai bine, de vreme ce de data asta erau supravegheati de mine:)).

Beneficiile mele? In mod cert cunoasteti reclama aia de la mastercard. In epoca in care ma uitam la televizor, o vedeam mereu, si care se termina cu "bucuria copilului tau: nepretuita". Cam asta e concluzia si in cazul meu. In conditii de oboseala extrema, dupa sute de ore de munca in doar cateva saptamani, oamenii ajung la o apropiere fara rest, celalalt este descoperit in umanitatea lui; apoi timpul incepe sa curga altfel, totul este infiorat de tremurul altei vieti, peste care nu cade noaptea decat uneori si atunci, parca din intamplare; si nu dureaza mai mult decat doua sau trei ore. Si cu toate astea nu e deloc usor, asta ar trebui sa stie cei care vor sa plece acolo, de fapt este ucigator de greu, mai ales pentru cei prea putin dispusi sa-l inteleaga pe celalalt, care poate fi inca mai obosit si mai suferind decat ei, si care are uneori nevoie de ajutorul tau, chiar daca tu abia daca te poti ajuta pe tine.

Cat despre bani, am fost platit, in primul an cu 7.5 $/h, insa am primit o marire de 50 de centi, iar in al doilea am fost platit cu 9$/h la care s-a adaugat un bonus de vreo 1200$ si o parte din biletul de avion suportata de firma (Yardarm Knot, adica)

- Paul - http://paulgsandu.wordpress.com/

Cum să-ţi alegi o agenţie de WAT

2009-01-21T21:00:00.000+02:00

Aspecte esenţiale la care să fii atent când alegi o agenţie Work And Travel
1. Costurile promovate ale programului
- unele agenţii se promovează cu un preţ care nu include toate costurile: cum ar fi asigurarea medicală;
- sunt agenţii care percep, pe lângă taxele în dolari, şi taxe în lei, de care afli abia mai târziu:
AŞA CĂ: întreabă, înainte de a te înscrie, care sunt toate costurile programului, dacă există alte taxe în RON sau ascunse – şi apoi alege, gândindu-te ce agenţie ar fi mai potrivită: una care se promovează cu toate costurile din start, sau una care îţi spune iniţial un preţ şi apoi afli altceva.
2. Biletul de avion
- o agenţie serioasă se ocupa de toate aspectele călătoriei tale şi încearcă să îţi obţină un preţ cât mai bun la biletul de avion – iar faptul că îţi cere un avans de bilet de avion de cele mai multe ori înseamnă ca ai un loc mai mult ca sigur.
- o agenţie de Work And Travel care are şi departament de ticketing îţi va oferi un bilet de avion mai ieftin, dar la fel de bun, în comparaţie cu o agentie de Work and Travel care doar colaborează cu o altă agenţie de turism.
AŞA CĂ: înainte de a te înscrie întreabă dacă îţi asigură un bilet de avion, cât este avansul, când trebuie să confirmi datele de călătorie.
3. Joburile oferite
- târgurile de joburi sunt cea mai bună modalitate de a obţine un job: cunoşti direct angajatorul sau reprezentantul acestuia, îi poţi pune la rândul tau întrebări câte'n luna şi'n stele, cunoşti alţi studenţi care merg în acelaşi loc. În plus ştii că este un angajator sigur pentru că este adus chiar de către sponsorul de program.
AŞA CĂ: orientează-te catre o agenţie care îti oferă un târg de joburi în care poţi lua legatura cu angajatorul şi nu îţi oferă un catalog de joburi fără prea multe detaltii despre poziţie, angajator, zona în care mergi.
4. Câştigurile estimate din Work and Travel
- fă-ţi singur calculul câştigurilor pe care le implica Work And Travel: cât câştigi pe orş, ore lucrate pe săptamână, posibilitatea de overtime, posibilitatea de al doilea job;
- îţi putem spune, din experienţă, că un student Work and Travel câştigă în medie 4000-6000 USD; depinde de tine cât de mult te implici ca să câştigi mai mult;
AŞA CĂ: fă-ţi în mod realist calculele şi pregăteşte-te pentru o vară plătită în dolari.
5. Transparenţa
- este important să ştii în ce stadiu de procesare se află dosarul tău, în cât timp primeşti permisul de muncă (formularul DS2019), când te poţi programa la viza, etc.
AŞA CĂ: nu ezita să ceri informaţii cu privire la stadiul de procesare a documentelor tale .
6. Experienţa în Work And Travel
- o agenţie de Work And Travel prezintă o siguranţă cu atât mai mare cu cât este de mai mult timp pe piaţă.
AŞA CĂ: asigură-te ca firma prin care vrei sa pleci în State nu a apărut “peste noapte”.

miracle!

2009-01-21T18:20:00.002+02:00

Da dom’le, se poate pleca şi cu restanţă. Tot ce-ţi trebuie e o minciună pregatită bine cu câteva minute înainte şi gândită din toate punctele de vedere. Dacă mai ai noroc să prinzi şi o domnişoară de treabă la ambasadă (cum a fost în cazul meu ), eşti în AMERICA. Mă rog... odată ajuns acolo o să-ţi fie dor câteva zile de berea de la noi (nu de alta da’ recipientu-i mai mare) da’ vei observa că nici 6pack-urile nu’s kiar najpa. Apoi or să vină dimineţile în care te duci tu la serviciu (şi când zic dimineaţa mă gândesc la treziri fenomenale, gen 4.30-5.00 – cel puţin aşa a fost în cazu’ meu) şi te vei gândi: frate, dacă aş fi fost acasă, pfoooa la 14.00 mă trezeam! Şi apoi or să mai fie şi zilele în care o să regreţi că nu eşti cu ai tăi la mare, că na.. e normal, dar în acelaşi timp or să fie zilele de distracţie - caţără-te tu p munţi, vezi tu tot ce se poate vedea, mănâncă tu într-un McDonaltds americănesc, Burger King, bea tu o cola de “peste baltă” (cum zicea colegu’ meu de kmeră) şi când vei trage linie vei zice: foarte tare frate, aş mai vrea!

Mulţumesc GTS, mulţumesc Cătă, mulţumesc dra de la ambasadă!

Lifeguard ahead!

2009-01-21T13:27:00.004+02:00

Emoţie, înflăcărare, dorinţa, mulţumire, strălucire, încredere, prietenie, bizar, distanţă, suspine, detaşare, nejustificare, hazard, maturitate, cunoştinţa, învăţătură, răbdare, minunăţie, elucubrant, deziderat… aşa as defini mica mea incursiune în locul pe care niciodată nu aş fi crezut ca îl voi vizita… United States of America… un nume impresionant, dacă nu prin istorie, atunci prin grandoare, mirific, feeric şi sentimental pe care îl conferă unui debutant neiniţiat aşa cum eram eu… un tânăr student în primul an de studiu la Facultatea de Drept ce urma un ţel imperativ, dincolo de posibilităţi; un ţel ce suferă o sinuozitate fortuită în ziua în care întâlnea Caravana Work and Travel, iar o fata drăguţă îi întindea un pliant cu un zâmbet evident. Era o intrigă în viaţa mea pe care avea să o schimbe într-un mod ireversibil şi incontestabil benefic; era momentul când începeam sa visez… ”American Dream…” era acolo, era aproape, era tangibil şi… cât se poate de real! În consecinţă, inevitabilul s-a produs…datorită echipei GTS şi unei ambiţii de nestăvilit, am ajuns acolo… un loc minunat cu oameni minunaţi care ce-şi găsesc şi acum un loc aparte în inima mea; oameni care, prin înţelegerea pe care mi-au arătat-o, prin prietenia pe care mi-au dăruit-o sau amintirile pe care mi le-au creat, mă fac sa mă înclin… Era locul unde am descoperit responsabilitatea, chibzuinţa, politeţea, mândria de a fi român, respectul şi, de asemenea, dorinţa arzătoare de a înfăptui lucruri care să dăinuie, dorinţa de a fi de folos, de a respecta condiţiile job-ului (salvamar) şi, nu în ultimul rând, aceea de a-mi face prieteni adevăraţi, indiferent de ce naţionalitate ar fi avut ei, adică “Strenght, Honour, Decency and Respect...”, aşa cum ar fi spus ei, un adevărat „sine qua non” al unui astfel de program. Pe această cale, ţin să sugerez celor care citesc acest articol, sa aibă încredere în forţele proprii, urmând exemplul reuşitei mele din chiar primul an de facultate. Totodată, ţin sa mulţumesc echipei GTS pentru sprijinul acordat în vederea obţinerii vizei, sau în vederea participării la târgul de job-uri de la Marriot; un eveniment extrem important atât pentru participanţi cat si pentru programul în sine, la fel si Dianei, Cristinei si Catălinei, căci, fară ele, America ar fi rămas un simplu deziderat imperativ, nerealizabil si nerealist prin excelenţă… Cu stimă,
Eugen Tudose - Made it Happen 2008

We have a winner!

2009-01-21T13:00:00.005+02:00

Locaţie: Yellowstone, Old Faithful Inn
Ocupaţie: W&T student

“… abia acum realizez cât sunt de neînsemnat şi lipsit de apărare în faţa puternicei naturi”.
(Nathaniel Langford,1970, in fata cascadei Lower Falls, Canyon Village, Yellowstone National Park)

Am decis să merg pentu a doua oară în state. De ce? Pentru a câştiga banii mei, pentru a trăi pe cont propriu.
Am ales Yellowstone pentru că voiam să văd Old Faithful geyser, pt că voiam să văd coioţi, bizoni, urşi, veveritze şi oameni trăind la un loc... să văd începuturile vietii... ”să văd” bacteriile lumii celei mai vechi.
Am reuşit să îmi dau examenele mai devreme, să îndes hainele mele mult prea multe în bagajul prea mic, am reuşit să intru în avion fără să îmi pară rău că mă despart de familie pentru 3 luni şi jumătate. Undeva în subconştient mocnea o întrebare...” o să se descurce ei fără mine, dar eu o să mă descurc fără ei?” Bineînţeles! mi-am răspuns repede încercând să alung gândul schiţând o grimasă. Ce nu mă omoară mă face mai puternic!
În avion am avut „norocul” să nimeresc aproape de un copilaş „drăgălaş” ... Dacă aş fi putut deschide geamul avionului poate i-aş fi arătat lui „Bubico” mai bine oraşul de sus!
Am lucrat ca server assistant o lună iar pt restul verii server. Era foarte stresant dar cu timpul am reuşit să devin unul din cei mai buni, „The Bomb” cum mi-au scris nişte oaspeţi pe feedback card. Şi acum îmi amintesc cu inima purice când am vărsat patru pahare pline cu suc pe spatele unei doamne, cand mi-a scăpat o farfurie cu mâncare şi s-a făcut linişte în jur sau când a alunecat un ditai ciolan care a hotărât să se rostogolească pe covorul de la intrare, spartul paharelor în bucătărie fiind o ordine zilnică.
Am muncit foarte mult, dar m-am şi plimbat. Unde? Prin AMERICA!
După 2 sapt de lucru am întreprins planurile unei calatorii de 5000km. Nu aveam mulţi bani, doar primul paycheck, dar dorinţa de a vedea coasta de vest m-a atras la drum. Am inchiriat o maşină şi am plecat. Teoretic părea imposibil să parcurgem totul într-o săptămână dar practic s-a materializat în vizitarea Marelui Canion, Las Vegas (cel mai frumos oraş!!!), Los Angeles, Hollywood.
A fost frumoasă vacanţa, m-am întors cu nostalgia verii trecute, cu speranţa că voi mai veni şi la anul... şi bineînteles cu ceva bănutzi şi cu o engleză mai bună.
Acasă cei de la GTS au organizat un concurs de fotografie pe care l-am câştigat şi astfel am primit şi un telefon „super jmecher” ca premiu. Mulţumesc GTS!

Despre comenzi online, conturi în bancă şi alte teme la fel de incitante şi sexy

2009-01-21T12:10:00.002+02:00

Urmează să mergi în State şi să faci o cantitate considerabilă de bani. Marea majoritate a studenţilor ştiu deja ce vor să facă cu ei. Există însă diverse metode de a atinge acelaşi scop, şi unele sunt mai eficiente ca altele. În primul rand, eu am încercat, şi cred ca am facut bine, să mă întorc cu cât mai puţini bani aici. De ce? pentru că dolarul suge rău de tot în Europa. E ridicolă aproape difereţa de putere de cumpărare a unui dolar în SUA faţă de Europa, şi mai ales faţă de România. Exemplu: un PSP la Walmart:150 de dolari, un PSP în România, 150 de euro sau mai mult, diferenţa de aproape 30%, în funcţie de curs.
În funcţie de agenţia cu care plecaţi în state, veţi fi bătuţi la cap, mai mult sau mai puţin, să vă faceţi cont în state. Well, au dreptate când vă spun să faceţi asta. E gratis. De fapt, e mai mult decât gratis, de obicei banca îţi dă 10 dolari când îţi deschizi un cont. Întreţinerea nu te costă nimic pentru un cont standard fără dobândă. Unul cu dobandă nu îşi are sensul pentru că e vorba de 3 luni în care ai câştiga foarte puţin oricum, mai puţin decât costurile de întreţinere a contului. De ce e bine să ai un cont? pentru că nu mai stai cu grija că ai 4000 de dolari ascunşi sub veceu, între 2 crăpături în perete sau mai ştiu eu unde în locul în care stai, poate nici macăr singur. Doi: primeşti un card, care se va dovedi a fi foarte util. Trei: poţi vorbi cu angajatorul să-ţi pună banii direct în cont, ceea ce înseamnă că nu mai ai treabă cu cecurile, ridicarea lor de la payroll sau bancă, etc. Patru, şi cel mai important, poţi comanda lucruri de pe net cu cardul ăla. E important, dacă veniţi cu euro din ţară, deşi NU vă recomand să faceţi asta, să vă asiguraţi că banca îi poate schimba...în America e destul de greu să schimbi bani... majoritatea băncilor au nevoie de vreo 2 săptămani ca să proceseze un transfer. Din experienţa personală pot să vă recomand Wells Fargo. Sunt foarte ok ca relaţie cu clinetii, au un cont gratuit de bază, care vine cu card, şi schimbă şi euro fără nicio problemă şi instantaneu, ca la noi la bancă.
Ştiu că ţi se va părea că totul e atât de ieftin oricum acolo, dar crede-mă că sunt diferenţe mari, mari de tot între preţul din magazine şi cel de pe net. Case and point: eu mi-am luat echipment pro de snowboard din State. Numai placa era 700 de dolari la skateshop, ceea ce oricum faţă de Romania era pomană curată. Pe net însă, aceeaşi placă era 520 de dolari. Ce e adevărat pentru plăcile de snow e adevărat şi pentru electronice. Sunt multe oferte speciale pe net, mult mai multe decât îşi permite un magazin să facă. Aviz obsedaţilor de Walmart (da, vei fi unul când ajungi acolo): Walmart are şi un site unde sunt mult mai multe produse, mult mai multe oferte, etc, care merită verificat înainte de a cumpăra ceva mare şi scump.
Cum e cu comenzile, livrarea etc. Nu ştiu câţi dintre voi au comandat de pe net la noi, de pe situri româneşti. Livrarea cam lasă de dorit în general. În State nu e deloc aşa...dacă spune 2 zile, atunci 2 zile e, cu o singură excepţie: dacă nu cumva ajunge la tine by proxy. De exemplu: ca un pachet să ajungă la Yellowstone la tine, trece înainte printr-un centru de sortare în Gardiner, MT, şi acolo poate să stea cu nesimţire până la 2 zile în plus faţă de când trebuia să ajungă. Situaţiile de genul însă sunt foarte rare, numai cei care merg să muncească în parcuri naţionale ar trebui să-şi facă griji în legatură cu asta.
Cum să-ţi alegi un site: în general dacă dai google după un anumit produs cu menţiunea buy online, şansele sunt că vei da de surse de încredere. Mare atenţie cu E-bay. Vreau să cred că în ziua de azi lumea ştie deja asta: E-bay nu garantează în niciun fel calitatea unui produs second hand... atenţie aici la aparatele foto mai ales (vă zice asta un om care lucrează ca fotograf)... eu personal NU mi-aş lua un aparat foto second decât dacă aş putea să pun mâna pe el înainte şi să-l inspectez, altfel camerele digitale se pot strica în atâtea feluri subtile încât nu se merită riscul. Ce pot să vă recomand din experienţa personală: www.newegg.com pentru produse IT; www.adorama.com - selecţie foarte mare de camere şi accesorii foto; www.buysnow.com şi www.buyskate.com pentru echipament de skate şi snow, dar şi haine, shuzi, geci, alte prostii de genul.
În final, dacă totuşi decideţi să vă luaţi ceva (în afară de haine, care chiar se găsesc ieftin) de la un magazin, vă recomand să o faceţi de la magazine mari. Buticurile specializate, fie ele foto, de IT sau de orice altceva, vor avea aproape invariabil preţuri mai mari. (magazinele foto în principal fac asta).

- Radu -

Criză în State?

2009-01-20T10:09:00.000+02:00

Eu am auzit că există una (una bucată criză) înainte să mă întorc din State în România de la prietenii din ţară.
Acolo am muncit, m-am distrat şi m-am plimbat fără să am problema banilor sau a siguranţei jobului.
M-am plimbat pe toată coasta de vest, adică vreo 5 state (cele mai tari) şi am avut surpriza când am ajuns în România să prin un curs foarte bun, deci am câştigat un pic mai mult decât mă aşteptam!
Laptop, cameră, haine, cadouri... astea se înţeleg de la sine! Plus distracţia maximă alături de studenţii străini dar şi români, made in Crater Lake, OR.
Simona

Postmodernism în criză

2008-12-15T11:16:00.000+02:00

Dacă dai un search pe Google după "postmodernism" e foarte probabil că vei găsi în excerpt'urile respective, "criză" alături de "postmodernism": criză a identităţii, criză a referenţialului, postmodernismul însă pare a fi luat naştere din criza modernismului, undeva la jumătatea secolului trecut.
Zilele astea, pe lângă toate feţele astea, mai vine una, cea mai grosieră cu putinţă. După cum ar spune asiaticii, criza asta e ca o boală care s-a manifestat mai întâi la nivelul spiritului şi pentru că nu a fost tratată a ajuns la nivelul corpului fizic.
Întrebarea e: pe cine credem? ce anume credem? cum ştim care e adevărul? cum distingem între adevăr - ştire care face rating - sezaţional - exagerare grosolană - fals ?
De ce să mergi ăn State tocmai acuma când omenirea suferă de o criză generalizată la toate palierele ei? Pentru că SUA n-o să intre niciodată în faliment aşa cum s-a întâmplat în Europa şi aşa cum se poate întâmpla şi la noi, asta după spusele unui clasic în viaţă şi anume Mircea Badea.
Plus că demersul ăsta de GoingToSUA poate fi un mic remediu pentru criza de care suferă toţi care nu cunosc sistemul de referinţă pe care îl folosesc cu mare zel.
I'd say GoToSUA

Lili Galenco - made it happen 2008

2008-12-12T16:16:00.009+02:00

Salut!!!!!!!

Mă numesc Lilia Galenco. Am muncit şi eu anul acesta în state în parcul de distracţii CEDAR POINT în oraşul Sandusky OHIO. A fost o adevarată experienţă de viaţă. Am plecat în state singură, fără prieteni, fără nimeni, dar asta nu a fost o piedică pentru mine. A fost o adevărată aventură americană. Am muncit într-o cafenea ca busser, ăsta a fost primul job, care era foarte greu pentru mine. După o lună şi jumătate mi-am schimbat jobul - hostess, acesta a fost interesant, îmi permitea să am permanentă comunicare cu oamenii. Asta mi-a permis să învăţ mai bine engleza, dar am învăţat şi spaniola fiindcă mi-am facut acolo multi prieteni de diferite naţionalităţi dintre care erau mulţi ecuadorieni şi columbieni.
Au fost şi bune şi rele, bucurii şi tristeţe au fost de toate, dar nu regret de nimic fiindcă a fost propria mea experienţă. Eu cred că merita cu adevărat să pleci în State. Am mai vizitat şi locuri foarte frumoase cu prietenii mei pe care nu o să le uit niciodată în viaţă cum au fost: Niagara şi Washington DC. A fost un adevărat vis, pe care nu l-aş fi văzut niciodată dacă nu aş fi plecat în SUA.
Vreau să vă mulţumesc vouă, echipa GTS, pentru ajutorul acordat şi pentru susţinerea morală care m-a ajutat foarte mult. Faceţi un lucru foarte bun pentru noi.
O zi bună!!!

2008-12-12T16:05:00.009+02:00

Vacanţa în SUA... primul lucru ce-mi vine în minte acum "vreau inapoi, măcar pentru încă o săptămână...". Două luni de muncă zi de zi, trezit devreme, lucrat pe ploaie, culcat la 12 noaptea au fost presărate cu cinema în aer liber, petreceri ale ecuadorienilor sau ale turcilor, un intreg parc deschis doar pentru noi, picnicuri, bălăceli în piscine cu valuri, ieşiri in oras la 2, 3 dimineaţa, party-uri pe plajă, campionate de bowling şi bătăi cu gheaţă cu managerii noştrii. Cel mai frumos amestec între muncă şi distracţie... s-a încheiat într-un mod de neuitat... o lună destinată distracţiei cu zile de muncă doar în weekenduri. Baie în Niagara, cel mai impresionant spectacol de apă... discuţie face 2 face cu seriosul Lincoln, la casa sa memorială, poze cu frumosul Capioliu pe fundal în Washington... outlet shopping în Cleveland... arhitectura modernă, vedere de la etajul 110 în Sky Deck, în unul din cele mai curate şi frumoase oraşe din State, Chicago... apoi, piesa de final... NEW YORK,oraşul fără somn... se începe cu o plimbare până la vedeta oraşului, Statue of Liberty :D,dejunul la Subway, desert la M&M un imens shop de dulciuri m&m..se continuă cu şedinţa foto alături de vedetele Hollywood-ului în Muzeul de Ceară Madame Tossaud... apusul privit din Empire State`s Building... şi o ultimă plimbare pe Fifth Avenue şi Broadway... alcătuiesc, în mare, o părticică din ceea ce înseamnă America. Sute de poze, prieteni din toate colţurile lumii, trăiri din cele mai diverse, dragoste de o vară... totul conturează o experienţă de neuitat! Multumesc GTS!!!!

Despre WORK & TRAVEL 2008……

2008-12-10T16:30:00.022+02:00

Vara anului 2008… Ce pot sa va spun? Nici măcar cuvinte ca “minunată”, “superbă”, “extraordinară”, “awesome”, “cea mai tare”, “super marfă” nu o pot descrie..

Cum am ajuns eu să plec cu work and travel? Nici eu nu ştiu dacă a fost din întâmplare, sau dacă nu cumva a fost mâna norocului sau, mai degrabă, a lui Dumnezeu. Auzisem despre programele Work and Travel pentru studenţi, ba chiar mă interesasem la un moment dat despre tarife, porgrame etc.. Dar ajunsesem la conluzia că America e mult prea departe.. Fusesem în multe alte ţări până atunci, dar toate din Europa. Gândul de a merge în America, de a traversa oceanul şi de a ajunge, practic, în celălalt capăt al lumii, îmi dădea un sentiment de teamă.. şi chiar uneori îi credeam puţin nebuni pe cei care se aventurau să plece atât de departe, şi să petreacă trei luni în necunoscut. Acum însă, îmi dau seama că nu ei, ci eu eram nebună. În luna martie, însă, am fost trimisă de la facultate într-o tabără la Braşov, împreună cu un grup de studenţi veniţi din America, pentru a realiza un proiect. Atunci când i-am cunoscut, am realizat totuşi că posibilitatea de a merge America nu ar fi avut deloc de ce să mă sperie. Din contră.. Prietenia mea cu studenţii din America, precum şi povestirile interminabile ale unei prietene despre vara pe care ea o petrecuse în America, cu Work and Travel, m-au făcut să-mi doresc din ce în ce mai mult să ajung şi eu acolo. Credeam însă că deja era prea târziu pentru a mă înscrie în program. Mergând pe stradă, am primit un fluturaş din acelea pe care eu de obicei le arunc la primul coş de gunoi întâlnit. De data asta, însă, nu ştiu ce m-a făcut să-l citesc. Scria: Duminică, Târg de Job-uri Work and Travel, GTS. Am fost foarte bucuroasă să aflu că încă mai aveam posibilitatea să plec. Mergeam pe stradă zâmbind la ideea că încă nu este prea târziu.. ceea ce nu ştiam, însă, era unde anume va avea loc acest târg de joburi.. Dar nici nu mi-am pus bine această întrebare, că mi-a şi sărit în faţă un afiş: Duminică, Hotel Marriott, Târg de joburi, work and travel, USA…. Nu mi-a venit să cred.. Aflasem răspunsul la întrebare instantaneu. Am aflat apoi, din întâmplare, de la o prietenă care se înscrisese deja în program, că mai întâi trebuia să trec pe la sediul GTS pentru a mă înscrie. Sâmbătă am trecut pe la GTS, dar având în vedere că a doua zi era târgul de joburi, nu mai existau locuri.. M-au ajutat totuşi să fac o listă cu companiile care urmau să participle la târg, în ordinea preferinţelor, şi m-au îndemnat să merg totuşi la târg a doua zi, în speranţa că se vor mai suplimenta locurile. Bineînţeles că pe primul loc am pus parcul de distracţii Morey’s Piers, aflat în Wildwood, New Jersey, pentru că pentru acesta se înscrisese şi prietena mea. Am mers cu multe emoţii la târgul de joburi, unde, pentru că nu eram înscrisă pe nici un loc sigur, a trebuit să aştept de la 9 dimineaţa până la 15:00. Era crunt să vezi cum toţi ies fericiţi de la interviuri, şi numai tu stai şi aştepţi, fără să ştii măcar că nu stai degeaba, fără să ştii dacă vei mai avea loc sau nu. Norocul meu a fost că în cele din urmă şi-a anunţat prin telefon retragerea din program (din cauza restanţelor) un băiat care se înscrisese tocmai prntru Morey’s Piers, şi astfel eu am putut merge la interviu în locul lui. Şi l-am luat.

Când le-am spus părinţilor mei că vreau să plec cu Work and Travel în America, au crezul la început că glumesc. Treptat, însă, au realizat că nu glumeam deloc, şi că eram cât se poate de hotărâtă. Şi cum orice părinte doreşte să-şi vadă copilul fericit, nu au avut încotro. Am avut noroc şi cu spijinul financiar al surorii mele (căreia m-am străduit să-i aduc banii înapoi)

Au urmat completarea a numeroase documente trimise de cei de la Morey’s Piers (), zeci de drumuri la sediul GTS pentru a le cere ajutorul de fiecare dată când aveam ceva neclar referitor la completarea acelor documente, participarea la Orientation, emoţiile pentru interviul de la Ambasadă, pentru obţinerea vizei.. Îmi doream ca totul să iasă bine.. Şi a ieşit perfect.

Angajatorii de la Morey’s Piers s-au dovedit încă de atunci foarte bine organizaţi, dornici să te ajute în orice problemă, şi foarte promţi (azi le trimiteai mail-ul cu diverse întrebări, azi primeai răspunsul cât mai complet posibil). Cei de la GTS, de asemenea, s-au dovedit a fi dornici să te ajute, şi foarte răbdători.. Sincer, la cât de des mergeam să le cer cele mai banale înformaţii, nu ştiu câtă răbdare aş fi avut dacă aş fi fost în locul lor.  Orientation-ul a fost foarte complex, şi pe mine cel puţin, m-a ajutat foarte mult, şi mi-a oferit toate informaţiile de care aveam nevoie pentru a mă descurca în USA. Interviul pentru viză nu a fost atât de greu precum mă aşteptam.. totul este să ai dosarul complet (şi datorită celor de la GTS care mi-au spus exact ce trebuie să conţină dosarul, şi l-au şi verificat să fie siguri că nu am uitat ceva, a fost mai mult decât complet), să ştii ceva engleză, cât să poţi să-i răspunzi consulului la câteva întrebări şi să îndeplineşti condiţiile legate de facultate. Nici când am luat viza nu-mi venea să cred că urmează să plec în America. Nici măcar în avion nu-mi venea să cred că plec... şi nici măcar acum nu-mi vine să cred că am fost.. mi se pare că totul a fost doar un vis foarte frumos.....

Dar să lăsăm sporovăiala despre cum a fost înainte, şi despre cum şi de ce am plecat eu cu Work and Travel USA. Să trecem la povestirea celei mai frumoase veri din viaţa mea.

Pe 19 iunie am ajuns în New York. Noroc cu una dintre cele 2 fete cu care am fost plecată, care avea un prieten în New York şi am dormit la el în prima seară, pentru că era deja prea târziu, şi nu mai aveam timp să ajungem în Wildwood (staţiunea în care se află parcul de distracţii în care am lucrat – Morey’s Piers). Băiatul nu avea, însă, maşină.. Aşa că a fost distracţia lumii cum ne-am cărat noi cu toate bagajele imense pe care le aveam prin centrul Manhattan-ului, şi apoi cu metroul până în Queens). A doua zi, dis de dimineaţă, direcţia Wildwood. Ştiam foarte bine de la angajatorii noştri ce autobuz trebuie să luăm din New York şi că trebuie să-l schimbăm în Atlantic City, pentru a ajunge apoi în Wildwood. Ne trimiseseră pe internet chiar şi orarul autobuzelor. De când am intrat în Wildwood, am văzut în depărtare Roata Mare din parc, şi imediat am ştiut că urma să fie cea mai frumoasă vară din câte am avut vreodată. Ajunse în Bus Terminal (staţia de autobuz din Wildwood) i-am sunat pe cei de la Morey’s Piers care imediat au trimis o maşină să vină să ne ia. În parc, i-am cunoscut pe câţiva de la recutting office care ne-au ajutat să ne găsim cazare. După ceva eforturi, am găsit cazare chiar din prima zi.. Condiţiile nu ni s-au părut extraordinare, dar era una dintre cele mai ieftine posibilităţi. S-a dovedit însă a fi super ok. Aveam tot ce ne trebuia: stăteam toate 3 într-o cameră, locul era curat, baia era pe hol, şi bucătăria era la comun pe toată vila, dar asta nu a fost o problemă.. oricum toţi ceilalţi locatari ai vilei erau tot studenţi veniţi cu work and travel din diferite ţări, şi marea lor majoritate lucrau tot la Morey’s Piers. Chiar ne-am simţit foarte bine şi ne-am făcut mulţi prieteni în acest fel, din întreaga lume.

Zilele următoare am avut parte de câteva orientation-uri organizate de Morey’s Piers, apoi de traininguri... după care am intrat în pâine, cum s-ar zice. Eu am lucrat ca ride-operator (adică persoana care trebuie să zâmbeacă mereu, să vorbească frumos cu clienţii numiţi „oaspeţi”, să le dea indicaţii despre cum să se urce în ride-ul respectiv, să le pună centurile, să apese pe buton, şi să fie atentă ca nu cumva să se întâmple vreun accident pe parcursul ride-ului). Am avut training la 6 astfel de ride-uri (adică, mai pe româneşte, geanganale gen roller-coaster, căluşei, etc.) şi mă puneau prin rotaţie, în fiecare zi la un ride distinct de cel din ziua precedentă, ca să nu mă plictisesc. Mi-a plăcut foarte mult job-ul.. Mai greu puţin a fost, mai ales la început, statul în picioare 9 ore pe zi, uneori în soare, legată de locul acela de muncă, în timp ce vedeai cum alţi oameni, adică „oaspeţii” se distrează în ride-urile din parc, sau pe plajă. Dar de toate acestea profitam şi eu din plin în zilele libere, când mă bucuram de plaja imensă, de soarele cald şi de oceanul răcoritor, de plimbările prin Wildwood sau pe boardwalk (un fel de faleză a lor), de accesul gratuit la orice roller-coaster, la orice alt ride din parc sau la waterpark (unde distracţia era în floare) sau de cumpărăturile în Atlantic City, oraşul plin de magazine de firmă, cu mari reduceri, şi de cazino-uri, aflat la numai 45 de minute de Wildwood.

Uneori, înainte de programul de lucru, trebuia chiar să testăm ride-urile, adică să fim noi primii care se dau în ele în ziua respectivă (şi aşa se face că în Great White, roller-coaster-ul meu preferat, la care am şi lucrat în unele zile, m-am dat zeci sau poate sute de ori).

În afară de muncă şi de acces gratuit la oricare dintre ride-uri, Morey’s Piers a organizat special pentru angajaţi şi o mulţime de petreceri la care ne-am distrat pe cinste, cum ar fi: Movie Night – când vizionarea unui film s-a îmbinat cu savurarea unor felii de pizza, cu cola şi cu ciocolata Reesez (pe care neapărat nu trebuie să o rataţi dacă ajungeţi vreodată prin SUA). Sau Waterpark Party – o petrecere în miezul nopţii, în unul dintre waterpark-rurile deţinute de Morey’s Piers, cu apă caldă pe toate toboganele şi cu jacuzzi, când la dispoziţia noastră pe post de chelneri au fost chiar superviser-ii şi managerii.  Sau Bowling Party – o seară plină de distracţie la un centru de bowling din wildwood, unde am putut să ne etalăm talentele într-ale bowlingului, mai mult sau mai puţin existente (eu una, nu mai jucasem niciodată până atunci, aşa că nu am nimerit popicele alea decât de vreo 2 ori, şi chiar şi atunci am reuşit să dărâm numai vreo două, maxim trei.. dar cu toate astea, m-am distrat pe cinste!) Şi pe lângă toate aceste petreceri, ne-am mai organizat şi noi propriile petreceri, cu diferite ocazii, zile de naştere, sau fără nici o ocazie.

În ceea ce priveşte capitolul “Travel”, am văzut o mulţime de locuri pe care nici măcar nu speram că voi ajunge să le văd vreodată.

Wildwood-ul în sine este un orăşel superb, plin de căsuţe exact ca în filme, şi de oameni primitori şi binevoitori, având şi o deschidere largă la Oceanul Atlantic, cu plaje imense, şi cu cele 3 părţi ale parcului de distracţii Morey’s Piers. În afară de Wildwood – oraşul în care mi-am petrecut, de altfel, cele 3 luni şi jumătate – şi de Atlantic City – despre care am pomenit mai devreme – am mai vizitat şi multe alte locuri extrem de importante şi de fascinante:

Am mers într-o excursie organizată de Morey’s Piers la Washington, unde am vizitat clădirea Capitol, Casa Albă (doar pe afară, din păcate), Lincoln’s Memorial precum şi casa unde acesta a murit, şi multe alte obiective istorice. Pe lângă acestea am avut parte şi de mulă distracţie la acvariu, sau la Muzeul de Ceară – Madame Taussauds – unde am făcut poze cu George W Bush, cu Clinton, cu Obama şi cu multe alte personalităţi din lumea politică sau din celebra lume a Hollywood-ului.

Tot într-o excursie organizată de Morey’s Piers am mers şi la Cascada Niagara... cu peisaje fascinante, unde m-am simţit practic pe altă lume. Aici am avut şansa de a merge cu vaporaşul chiar aproape sub cascadă şi de a mă lăsa udată de apele ei, sau de a vedea curcubeul în apele cascadei. Seara am putut admira magia culorilor reflectate din partea canadiană pe apele învolburate ale cascadei.. Nici o comoară din lume nu poate învinge frumuseţea imaginilor şi a sentimentelor resimţite acolo, care cu siguranţă vor rămâne bine întipărite pe veci în mintea şi în sufletul meu.

Am mers de asemenea pentru 3 zile la New York, unde am văzut fascinanta lume a Broadway-ului, Statuia Libertăţii, Brooklyn Bridge, Times Square, Empire State Building şi întregul Manhattan. E minunat cum trecând pe acolo poţi recunoaşte anumite zone văzure în diferite filme.. practic, în New York, am simţit că şi eu făceam parte dintr-un film.. un film al meu: viaţa. Iar acum, este foarte interesant şi comic în acelaşi timp, cum de fiecare dată când văd filme din New York sau Washington sar de pe fotoliu plină de entuziasm: „Acolo am fost! Acolo am fost!!”

Nici oraşul Philadelphia nu pot spune că mi-a plăcut mai puţin. Muzeul de Artă de acolo pe treptele căruia a fost filmat Silvester Stalone în filmul Rocky are multe de arătat, la fel ca şi Liberty Bell sau Independence Hall.

Deşi am lucrat toată vara la un parc de distracţii, mi-am dorit foarte mult să vizitez unul mai mare, aflat la numai o oră depărtare de Wildwood. Aşa că într-una din zilele libere mi-am luat inima în dinţi şi am mers la Six Flags Great Adventure, parcul în care se află, printre multe altele, cel mai înalt şi mai rapid roller-coaster din lume, Kingda Ka (în care am avut şi eu curajul să mă dau de câteva ori.. şi a fost awsome!!)

În final, după ce mi-am încheiat activitatea ca ride-operator Morey’s Piers, am petrecut şi o săptămână în Pennsylvania, la facultatea unde studiază prietenii mei din USA, pe care îi cunoscusem cu ocazia taberei de lucru, la Braşov.

În privinţa banilor, după toate aceste călătorii, nu pot spune că am venit cu o mulţime de bani înapoi (mai ales că eu nu mi-am luat al doilea job). Măcar i-am recuperat pe cei pe care îi dădusem la început. Dar nu banii au fost motivul pentru care am plecat cu Work and Travel în USA. Sunt foarte mulţumită că am avut posibilitatea să petrec 3 luni şi jumătate în America, să învăţ să mă descurc pe cont propriu, să vizitez o mulţime de locuri la care în urmă cu un an nici nu visam, şi să am parte de cea mai distractivă vară posibilă.

Pe lângă toate acestea se mai adaugă şi experienţa de viaţă câştigată, precum şi o mulţime de prieteni din toate colţurile lumii, din Turcia, Bulgaria, Egipt, Singapore, Taiwan, China, Puero Rico, America, Rusia, Belaruss, Slovacia, Marea Britanie şi multe alte ţări, toţi studenţi veniţi pentru a experimenta ceva nou, pentru a lucra şi a călători în Statele Unite. După această experienţă, şi după ce am cunoscut atât de multă lume din ţări atât de variate şi de îndepărtate, unele dintre ele, am realizat că lumea este de fapt atât de mică.. Atâta timp cât cu toţii trăim pe acest pământ, nimic şi nimeni nu e prea departe. Acum, pentru că păstrez legătura cu toţi prietenii cunoscuţi în Wildwood, în oricare dintre aceste ţări aş avea vreodată ocazia să merg, ştiu că există cineva acolo care se va bucura să mă vadă şi care mă aşteaptă cu braţele deschise.

Acum, chiar şi după 3 luni de la întoarcerea în ţară, îmi este atât de dor de toţi acei prieteni, şi de toate acele locuri, de Wildwood, de plaja imensă, de ocean, de boardwalk, de Morey’s Piers, de manageri, de petreceri, de melodiile pe care le auzeam în fiecare zi în parc.. şi chiar şi de acele 9 ore pe zi de stat în picioare, la serviciu.. Mi-e atât de dor de tot ce am trăit în această vară, încât în multe nopţi visez că sunt din nou la Morey’s Piers şi aş vorbi în continuu despre vara anului 2008. Acum o înţeleg şi eu pe prietena mea care nu mai contenea cu povestirile despre cum a fost când a mers ea cu Work and Travel. Eu, însă, sunt ceva mai norocoasă decât ea, pentru că sunt de abia în anul 2, aşa că încă mai am posibilitatea să mă întorc şi la vară în Wildwood, la Morey’s Piers, şi să-i văd pe mulţi dintre prietenii mei de acolo, şi, de ce nu, să-mi fac noi prieteni, poate chiar pe unii dintre cei care citesc acum aceste rânduri. Şi sper din tot sufleţelul meu că voi reuşi să merg şi la vară..

Ce alte realizări am mai avut pentru mine şi pentru personalitatea mea prin programul Work and Travel? Dacă cele enumerate mai sus nu sunt destule, mai pot spune că am învăţat că niciodată nu trebuie să spui „niciodată” şi că în viaţă orice este posibil dacă îţi doreşti cu adevărat. Nimic nu este prea greu ca să nu poţi face, nimic nu este prea departe ca să nu poţi ajunge acolo.. Acum, de fiecare dată când vreau să fac ceva ce mi se pare totuşi greu de realizat, spun: ”am fost în America şi m-am descurcat, şi nu sunt în stare să fac asta?”. Am devenit mult mai hotărâtă în tot ce vreau să fac şi nu îmi mai este teamă de nici o provocare. Şi am mai învăţat ceva: Viaţa este atât de frumoasă, iar o mare parte din frumuseţea ei se datorează imprevizibilului..

Aşa cum eu acum un an nici nu-mi puteam imagina că voi ajunge vreodată în America, şi în locuri precum New York, Washington, Cascada Niagara sau cel mai rapid şi mai înalt roller-coaster din lume, dar totuşi viaţa m-a purtat în aceste locuri, tot astfel nu pot ştii în ce alte locuri minunate mă va duce înviitor şi de ce alte bucurii voi mai avea parte.

În încheiere, aş vrea să mulţumesc echipei GTS şi echipei CIEE pentru că mi-au oferit această şansă de a petrece cea mai frumoasă vară din cele 20 de veri pe care le-am trăit până acum, şi să le urez să facă fericiţi cât mai mulţi studenţi, aşa cum m-au făcut pe mine. 

Adela Prescura - made it happen 2008

2008-12-10T16:22:00.008+02:00

...sunt în avion, mä pregatesc de decolare, my favorite part :D, I'm going to SUA, finaly :).4 luni, la ocean, soare, distracţie, travel and work, of course, dar şi work-ul a fost un fel de distracţie :-P. Ajung împreunä cu colegul meu în Montauk, NY, wow, de jur împrejur ocean, se simte mirosul de State, daca aş avea şi cazare, ar fi super. Nu ne facem griji, mergem la angajatoare, a zis ea cä nu ne ajutä, dar...Anyway, când ne vede angajatoarea cu bagajele în restaurant sä facä cu inima, cä ea nu oferä cazare, nu are unde...da relaţii tot are :) şi uite aşa ne-a ajutat şi ne-am gäsit şi cazare. Am început munca, ne-am împrietenit cu ceilalţi work&travelişti din Bulgaria,Cehia, Slovacia, Irlanda, Jamaica, etc and of course cu vorbitorii de spaniolä (norocul meu cä m-am uitat şi pe la telenovele cä altfel nu ştiu cum ne înţelegeam), şi cu bästinaşii, cu americanii :) şi asa au început şi chefurile.Dor de ţarä?! Da de unde, chefurile erau la fel de tari ca în România şi banii mai multi aşa cä un telefon pe säptamanä era suficient. Shopping, traveling, party...au trecut toate aşa de repede şi acum back to Romania...dar mai am 8 luni şi am sä väd USA again, cä m-am înscris în program de cum am ajuns în ţarä. Do the same, GoToSua, do it now!

Ioana Bultoc - made it happen 2008

2008-12-10T16:04:00.010+02:00

Decizii, decizii, decizii

Am fost pusă faţă-n faţă cu o decizie care mă speria şi din punct financiar şi din alte multe motive…. Nu ştiam ce să fac, să merg sau să nu merg…

Într-un final, răspunsul a fost unul pozitiv...Ocean City HERE I come ! 

Bagajul mi-l făcusem în 2 timpi şi 3 mişcări, nu stiam unde voi locui care va fi primul lucru pe care-l voi face când voi ajunge,o să ma descurc cu banii, cu noua cultură, într-un cuvânt, eram stresată rău.

Odată cu venirea mea în Ocean City, vacanţa mea începea să prindă contur. O experienţă de 3 luni aştepta să fie savurată din plin …..

“... sunt doar de 2 zile şi deja vb franceza, spaniola, engleza…sunt oameni din toată lumea şi e fff fain că te poti distra pe aici. Mi-am făcut nişte prieteni din Ecuador, Rusia, Serbia şi un tip f tare din Turcia. Locul în care lucrez e f tare, e unul din cele mai căutate restaurante din zona asta. O să încep slujba vineri. Stau la 5 min de ocean şi restaurantul unde lucrez e chiar pe litoral, e fain fain aici :) “

Dupa cateva saptamani“ (…ce nebuni sunt ăştia, lucrează cu muzica la maxim, Hip-hop în special  te trezeşti că-i vezi dansând , distrându-se, orcium f harnici; după servici mai stăm câteva ore şi ne facem planuri ce să facem şi unde să mergem; mă simt obosită, dar atmosfera e super tare şi asta îmi place cel mai mult. O să încep al doilea job în câteva zile, that will be fun I’m sure :D (paragrafe din 2 e-mail-uri trimise prietenilor mei, după sosirea mea în USA)

După câteva săptămâni mă simţeam “ca acasă”. Deşi eram în America puteam numi vara aceasta nu doar My American summer, ci şi My Irish, Russian, Romanian, Brazilian summer, datorită varietăţii naţionalităţilor. Agenda săptămânii era simpla: job, statu’ în soare asemeni unei broscuţe, volei pe plajă, tenis dacă tot era pe gratis, cluburi, iar în zilele libere ne închiriam o maşină şi ne puteam plimba cu ajutorul unui GPS în toată America (bani să ai doar). GPS-ul nostru ne-a condus spre Washington, Niagara Falls, Pennsylvania (dacă tot era în drum) sau insuliţe părăsite dacă tot erau în zonă 

Work and Travel este o experienţă de viaţă care te învaţă cum să te descurci, cum să îţi faci prieteni noi, te învaţă cum să îţi monitorizezi banii şi cât de greu e să te abţii să nu-i cheltuieşti toţi pe haine şi pe alte prostii :P

Pentru mine a meritat fiecare secundă şi deseori mă gândesc la ei şi simt că o parte din mine a rămas cu ei… Tracy , Toddy , Scotty, Devin, Skinner, Natasha, Luci, Madeline, Andi, Andrei, Tibi, Alan, Iulia, Liviu şi multi alţii…

Nu contează locul unde vei merge, ci experienţa pe care o câştigi e cel mai important bagaj pe care o să-l porţi cu tine toată viaţa, asemeni unei comori care îţi va apartine doar ţie.

With all respect for GTS Team,

“Ioana, you wanna’something “(my USA nickname :P )

Dan Mihaescu - made it happen 2008

2008-12-10T12:29:00.010+02:00

Mă numesc Dan, am 21 de ani şi pot spune că anul acesta I definitely made it happen in the USA.
Motivul pentru care am vrut să plec a fost mai ales experienţa extraordinară pe care mă aşteptam să o am acolo, mai puţin banii. Şi pentru că în general obţin exact ceea ce îmi doresc, aşa a fost şi de data asta. Am reuşit să fac acolo tot ceea ce îmi doream, dar şi tot ceea ce nu credeam ca aş tolera. M-am descurcat foarte bine la ambele joburi pe care le-am avut de-a lungul celor 3 luni. Primul a fost la KFC, şi faptul că am fost foarte bun a fost o satisfacţie cu atât mai mare cu cât credeam că un astfel de fast food ar fi cel mai rău loc în care aş fi putut să ajung. Dar pentru că odată depăşită provocarea, nu mai vedeam rostul să fac faţă unui job atât de dezgustător, mi-am propus ca această situaţie să se schimbe în cel mai scurt timp, deşi nu aveam nicio idee cum ar fi posibil. Şi nu am fost deloc uimit când unul din manageri mi-a spus într-o zi "astăzi nu lucrezi la KFC, ci la Travel Mart". Şi de atunci, acolo am lucrat. Am plecat singur, dar mi-am făcut prieteni de cum am ajuns acolo. Am cunoscut doi oameni extraordinari, întâmplător două fete ambele din România. Am cunoscut oameni pe care mi-a făcut plăcere că i-am intâlnit, oameni cum nu credeam că pot să existe şi pe care nu vreau sa îi mai văd niciodată, şi oameni la care am ţinut dar pe care s-ar putea să nu îi mai văd niciodată. Am învăţat că trebuie să fii mereu atent la ce se întâmplă în jurul tău, chiar şi când viaţa pare monotonă, pentru că e destul o întâmplare ca totul să se dea peste cap.

În ceea ce priveşte locaţia, am avut norocul să ajung undeva lângă Cleveland, la "20 de minute de mers". Angajatorul a uitat probabil să adauge "cu maşina pe autostradă". Dar chiar şi aşa, nu am ezitat să explorez cât mai mult, să merg în Cleveland de multe ori. Am prins un meci de fotbal american pe Browns Stadium. Ne-am strecurat la meci cu ghiozdanele pline de cumpărături. Am fost la muzee, am vizitat un submarin din al II-lea Razboi Mondial, Rock&Roll Hall of Fame şi Science Museum. Am cunoscut un profesor la motelul unde stăteam care ne-a dus de nenumărate ori cu maşina la restaurant, la cumpărături şi în diverse locuri din împrejurimi. Am închiriat o maşină şi am fost la Niagara Falls, până unde am condus 200 de mile printr-o furtună infernală. La întoarcere am vizitat Philadelphia, unde am văzut un concert de jazz la muzeul de artă, şi New York, unde am cunoscut 4 oameni de pe 4 continenete diferite, am făcut înconjurul Manhattanului cu vaporul şi am vizitat majoriatea neighbourhood-urilor.

Ceea ce mi-a plăcut mie când am semnat contractul pentru W&T a fost faptul că de atunci m-am străduit mult mai mult să-mi ating obiectivele. Am fost mult mai motivat să-mi pun viaţa în ordine, pentru că voiam să fiu cât mai pregătit pentru marea aventură. Stând acolo 3 luni însă, am descoperit că nu trebuie să fii pregătit. Poţi să nu ştii să legi două vorbe în engleză, aşa cum erau câţiva dintre studenţi, şi totuşi să lucrezi foarte bine la casă. Poţi să nu te mişti din faţa hotelului decât la job şi înapoi. Poţi să accepţi tot ce ţi se impune şi să te descurci "OK" şi să fii lăudat pentru că eşti un om foarte "muncitor". A te descurca nu este o problemă. A te descurca bine însă este provocarea şi la W&T ca şi în viaţă. Locul unde nimereşti prima oară poate să nu fie cel mai bun, şi mai ales ceea ce te aşteptai tu. A lucra "cu clienţii" şi a folosi skilluri avansate de engleză nu înseamnă neaparat ceea ce crezi tu. A te afla la 20 de minute de un oraş nu înseamnă niciodată ce crezi, dacă nu cumva ai de gând ca împreună cu alţii să vă luaţi o maşină, ceea ce nu e o idee rea. Dar dacă încerci să te lupţi un pic pentru ceea ce vrei, o să ai toate şansele să obţii ceva în acel sens. În prima săptămână când am ajuns noi acolo, cam toată lumea regreta locul în care a ajuns, se plângea şi număra zilele rămase până la plecare. Unii au continuat să facă asta până la sfârşit. Eu şi cu cele două fete din România spre sfârşitul programului număram aventurile şi distracţiile de care ne-am bucurat.

Prin urmare, încurajez pe oricine se gândeşte să plece în SUA şi ezită numai din motive de îngrijorare să încerce, căci aceleaşi provocări pe care le întâlneşti acolo le întâlneşti şi acasă, şi depinde numai de tine dacă vei vrea mai mult de la viaţa ta acolo sau nu.
Voi detalia experienţa mea pe site-ul despre "Personal Development" pe care o sa îl creez, şi voi anunţa adresa odată stabilită pe blogul www.wtusa.ro.

Ţin să mulţumesc pe această cale fetelor din echipa GTS pentru informaţiile şi sprijinul lor în tot ce a ţinut de W&T. Au fost întotdeauna foarte binevoitoare, atente la detaliile administrative, iar formalităţile s-au desfăşurat fără probleme. Am primit mailuri de la GTS cu anunţuri importante în toate etapele alcăturirii dosarului, dar şi după plecare. Iar însuşi faptul că ei doresc să primească feedback de la toţi participanţii pentru a-l transmite mai departe viitorilor doritori arată că sunt o echipă de oameni care chiar cred în acest program şi vor să vă ofere cea mai bună susţinere în demersul vostru.

Succes,
Dan Mihaescu
2008 W&T participant

Silvia Constantin

2008-12-10T12:22:00.006+02:00

Bună

Am hotărât să vă spun câteva cuvinte despre experienţa mea interesantă în State.

De la început vă zic că regret că nu am mers din primul an de facultate în state pentru că m-aş fi întors cu siguranţă în fiecare an acolo. Este într-adevăr muncă dar şi distracţie pe masură. Am avut plăcerea să cunosc tineri din toate colţurile lumii şi să învăţ despre cultura şi obiceiurile lor (am învăţat chiar şi un pic de turcă şi chineză :D). Am avut de asemenea prilejul extraordinar să îmi exersez limba engleză şi spaniolă, lucru care m-a încântat şi mai mult deoarece în ţară prea puţin îmi exersam spaniola dar acolo am exersat-o din plin, inclusiv mi-am şi imbogăţit vocabularul cu noi expresii specifice anumitor ţări cum ar fi: Ecuador, Columbia, El Salvador şi Mexic. Am avut o muncă interesantă, am fost ride host în cel mai mare parc de distracţii din America: Cedar Point din Sandusky, Ohio. Am lucrat atât pentru ridurile pentru copii cât şi pentru adulţi. Un mare privilej a fost acela că ne puteam da în acele ride-uri gratis şi normal că asta am făcut, mai cu chiu, mai cu vai, mai împinsă de la spate la ridurile de care îmi era frică vă spun cu mâna pe inimă ca am ajuns să îmi fie dor de fiecare ride în parte. Mi-am făcut o groază de prieteni cu care m-am distrat enorm. Tot ce pot spune studenţilor este să nu rateze această experienţă pentru că nu ştiu ce pierd. Este o independenţă nebună pe care o trăieşti la maxim cu bune şi cu rele, a fost cea mai tare vară din viaţa mea!

Vlad Cătălin Popescu - made it happen in 2008!

2008-12-10T12:06:00.012+02:00

Salutare GTS şi tuturor studenţilor who made it happen in US. Având în vedere că ce voi scrie aici va fi mai mult sau mai puţin transmis studenţilor who will make it happen in US 2009, îi salut şi pe ei!

Vara asta am trăit şi eu experienţa work and travel in USA şi ca să-l parafrazez pe un prieten al meu american, it was the best summer ever! Am muncit, am petrecut, am cunoscut oameni din toate colţurile lumii, am învăţat câte ceva în limbile lor, mi-am făcut prieteni noi, dar mai ales, am călătorit! Însă nu a fost totul roz... Şi în ideea asta, am să încerc să dau câteva sfaturi viitorilor participanţi. Le puteţi lua sau nu în considerare...

Să le iau în ordine.... să zicem cronologică a experienţelor pe care le-am trăit:

În primul rând, cel mai important lucru este limba engleză... Am observat că extrem de mulţi studenţi merg în State, fără să ştie prea bine engleza, unii chiar aproape deloc. Sincer mi se pare extrem de riscant să pleci în SUA, unde nimeni nu te cunoaşte şi nu îţi poartă de grijă şi să nu ştii să vorbeşti engleza. Cu cât ştii mai bine engleza, cu atât vei avea de câştigat... În primul rând, americanii sunt foarte mândrii de ei şi de limba lor şi cu cât te descurci mai bine într-o conversaţie cu ei, cu atât te vor aprecia mai mult şi de aici pot pleca multe. Un job mai bun, mai bine plătit, sunt mult mai săritori când ai nevoie de ajutor, şi în ansamblu viaţa ta în America devine mai uşoară. Este foarte importantă atmosfera de la serviciu, iar dacă nu poţi conversa cu ceilalţi.... dacă nu te poţi înţelege, vara va trece destul de greu.... Eu personal am ajuns în New York singur şi a trebuit să mă descurc să găsesc un mijloc de transport către destinaţia finală... E drept că am plecat cu ceva informaţii de acasă... dar una e să vezi harta, să ţi se spună unde trebuie să ajungi şi alta e să te trezeşti în cel mai nebun oraş din lume, cel mai agitat... şi să cauţi o staţie de autobuz sau de tren sau un hotel sau un obiectiv turistic. Aşa că sfatul meu este să încercaţi să vă îmbunătăţiţi abilităţile la limba engleză încă înainte să plecaţi, nu să aşteptaţi să ajungeţi în America pentru a vi le îmbunătăţi.

Alt aspect important, foarte important, este adaptarea, care este destul de grea la început, în principal din cauza faptului că nu eşti obişnuit cu genul de muncă pe care îl faci acolo. Să fim sinceri... viaţa de cămin nu este una tocmai activă.... Însă cine vrea să câştige bani în SUA pentru a putea călători şi pentru a putea să îşi cumpere şi un laptop, haine şi alte lucruri, trebuie să fie conştient că programul se numeşte work and travel şi nu travel and work. Şi de cele mai multe ori este work work work and travel. Şi încă ceva... nu uita că pentru ei eşti un muncitor necalificat şi de cele mai multe ori asta vei face... muncă fizică... sau care cel puţin te va solicita fizic mai mult decât ai fost obişnuit. Unii au noroc de joburi frumoase... şi când vă alegeţi jobul, gândiţi-vă şi la aspectul ăsta... şi la cât de rezistenţi sunteţi... nu numai la cât de bine plătit este.... Nu vreau să descurajez pe nimeni, dar ideea e că trebuie să fii pregătit să munceşti uneori de dimineaţa până seara 5 sau 6 zile, zi de zi. Însă la final.... când ai bani să călătoreşti unde ai vrut şi să îţi cumperi ce ai vrut.... vei simţi că totul a meritat. Când vei ajunge într-un loc pe care l-ai văzut doar la televizor... şi care te farmecă.... cum este Time Square sau Niagara, atunci simţi că totul a meritat. Sau când îţi cumperi laptopul pe care ţi l-ai dorit, sau haine pe care în mod normal nu ţi le-ai permite în România, te motivează şi te face să suporţi mai uşor muncă.

Alt sfat este să socializaţi cât mai mult... cât se poate de mult! Şi mai ales cu studenţi din alte ţări, pentru că ai ocazia să cunoşti cultura ţării lor şi să îţi faci prieteni în toată lumea.... să nu mai vorbim de petrecerile de care auzim toţi :).

CĂLĂTORIŢI!!!! E păcat să mergi în SUA şi să nu încerci să vezi cât se poate de multe locuri. Foarte important este ca atunci când plecaţi undeva, să vă planificaţi foarte bine călătoria. Sunt foarte mari şanse ca aproape de locul unde lucraţi, dacă nu în acelaşi oraş, într-un oraş apropiat, să existe un centru studenţesc, probabil al ruşilor pentru că sunt ff mulţi acolo. Oricum nu are importanţă al cui este, ideea este că ei organizează excursii în cele mai importante obiective turistice şi vă scutesc de multe bătăi de cap. Dacă totuşi călătoriţi pe cont propiu, neaparat să vă planificaţi totul din timp: unde o să staţi, cât o să staţi, ce vizitaţi.... ca să nu pierdeţi timp preţios când ajungeţi acolo sau să vă treziţi că nu găsiţi hotel ieftin... etc.

Cumpăraţi un telefon mobil. La toate joburile se cere un număr de telefon unde poţi fi găsit... şi uneori poţi rata un job f bun din cauză că nu au reuşit să te găsească. Social security number.... aplicaţi cât se poate de repede (pentru cei care merg prima oară), ca să puteţi găsi al doilea job cât mai repede.

Cam astea sunt cele mai importante sfaturi pe care le-aş da.... sper să vă fie de folos şi să vă descurcaţi mai bine decât mine! Eu consider că s-a meritat pe deplin şi că a fost una din cele mai frumoase experienţe din viaţa mea! Am învăţat multe şi am trecut prin multe şi aş recomanda tuturor o astfel de experienţă! Baftă! Have a nice summer next year in USA!!!

Dorina Stanciu - made it happen in 2007

2008-11-30T20:41:00.003+02:00

numele meu este Stanciu Dorina Iuliana din Tg-Jiu... şi am promis că o să trimit poze aşa că o să mă ţin de promisiune... şi vă pot spue că astea sunt doar câteva dintre sutele de poze pe care le-am făcut acolo... a fost cea mai frumoasă experienţă din vita mea... şi cu dublu folos... pt că va pot spune că nu numai că mi-am îmbunătăţit engleza dar am şi învăţat să vb spaniola... pt că acolo mi-am făcut o mulţime de prieteni...
vă mulţumesc şi sper să vă placă!!!! şi sper să mai colaborăm şi pt la anul!!!! Salutaţi-o şi pe Cristina din partea mea... şi spuneţi-i că-i multumesc pt ajutor!!!!
va pup pe toţi
papapap

Valentin Florescu - made it happen in 2007

2008-11-30T20:33:00.006+02:00

Îmi pare rău dar de abia am ajuns acasă (la târgovişte) şi nu cred k mai ajung în bucureşti până luni-marţi aşa că mai întârzii cu formularul...
Şi cât despre experienţa mea: a fost grozavă dar nu vă pot demonstra asta încă pt că am plecat fără un slide-show făcut de managerul meu cu mine pt a câştiga titlul de "employee of the month"... Dacă îl aveam acum sigur câştigam un loc fruntaş pt că este foarte-foarte amuzant (sunt poze cu mine începând cu desfundarea unui WC şi până la arestarea unui poliţist)... cu părere de rău o să vi-l arăt când îl voi primi pe mail... Sunt aşteptat acolo (Schlitterbahn-Galveston Island) şi în anul viitor cu promisiunea unui loc de muncă superior celui pe care l-am avut şi nu sunt primit fără să aduc şi câţiva prieteni... România va fi prima ţară pe lista lor pentru anul viitor... O să vă povestesc mai multe când voi ajunge la sediul vostru săptămâna viitoare...
Nu am ajuns bine acasă că am primit un pachet din state cu premiul câştigat (un tricou, un certificat cu "employee of the month" şi un cec cu câţiva dolari)... mi-am făcut prieteni şi păstrez legatura cu ei. Cu puţin noroc o să-i reîntâlnesc anul viitor...
Îmi pare rau k nu îl am dar dacă v-aş trimite slide-show-ul sigur aş fi câştigat ceva din partea voastră...
Şi cât despre angajatorul meu... M-am înţeles foarte bine cu toţi managerii parcului. Ba chiar am ajuns la câteva petreceri cu ei...

Stefan Matei - made it happen in 2007

2008-11-30T19:56:00.002+02:00

Salut,
Sunt Stefan Matei şi am lucrat în vara asta în Seattle, Washington, coasta de vest la HMS Host, pe aeroportul Seattle - Tacoma, la două dintre restaurantele companiei : la Wolfgang Puck şi la Chili's. A fost şi greu şi usor şi stresant şi amuzant şi... dar important este că A FOST !! pentru că sunt destui care ar vrea să trăiască experienţa asta şi nu au şansa. Multumesc lui Dumnezeu că am fost acolo şi că am trecut prin ce-am trecut, că am trăit ce-am trăit ş.a.m.d. şi că m-am întors sănătos şi mulţumit.
S-auzim de bine !!Salutări !!

Alice Popescu - made it happen in 2007

2008-11-30T19:48:00.003+02:00

Raportul zilei:
După cum urmează m-am trezit ceva mai târziu ca de obicei, adică mai precis 2 min mai târziu şi am ratat autobuzul, dar nu-i nimica l-am luat pe următorul evident. După ce mi-am savurat cafeaua pe trotuarul din faţa locuinţei pentru a fi pregatită în eventualitatea unei veniri premature ale aceluiaşi autobuz :P.
Am ajuns la munci la 10:33 trecute fix şi m-am apucat să lucrez cu spor. Deşi "short on staff" azi am reuşit să am şi eu ca omu' normal 2 "break" în care nu am prea mâncat pt că nu mă simţeam în largul meu cu atâta libertate, de fapt nu-mi era foame.
Am fost "sign out" pe la 10:10 cand am crezut eu de cuviinţă că am obosit de fapt nu mai aveau nevoie de mine în acea seară.... mi-au amintit de ora la care încep a doua zi afişând un zâmbet fals şi un mulţumesc penibil.....
M-am căţărat în autobuzul care a binevoit să se deplaseze pe la 11.
Nemaiavând timpul necesar pentru a mai savura o conservă, am sărit hotarâtă în duş pentru a ma îndrepta vertiginos către pat... era trecut de ora 12...
O noua zi începe
Alice

Corneliu Istrate - made it happen in 2007 :)

2008-11-30T19:45:00.002+02:00

Salut, scuze ca nu am anunţat şi eu nimic mai devreme dar m-a cam luat valul...
Am luat viza Yupppppy.... :P şi acum sunt în Richmond la internet caffe, am ajuns şi am scăpat de toate chinurile.
MS mult pentru ajutorul acordat şi pentru ca m-aţi susţinut moral, nu aş fi reuşit la cât de demoralizat eram.
O zi bună.

.... A fost cea mai tare vara a mea !!! ....

2008-11-30T19:36:00.005+02:00

Acum, în retrospectivă, cred că vara pe care am petrecut-o în staţiunea montană Seven Springs, Pennsylvania, SUA, a fost cu siguranţă cea mai interesanta pe care am avut-o...

Ce ma face să spun asta? Totul... job-urile pe care le-am descoperit acolo, care m-au ajutat să descopăr nu atât secrete culinare americane - pentru că în mare parte gătitul pentru ei este un 'melting pot', ca şi societatea de altfel - faptul că intri într-un mediu în care cel puţin personal am avut libertatea de a lucra atât cât îmi doream, am avut oameni de la care să învăţ care este diferenţa între 'to do your job' şi 'to do it right', am ajuns să-mi descopăr limite de toleranţă la efort şi la diverse împrejurări de care, sincer, în ţară nu credeam că sunt capabilă... [...] Aşadar, acum chiar înţeleg de ce inimoşii de la GTS chiar se străduiau să mă convingă să-mi iau inima în dinţi şi să merg în State acum 3 luni şi jumătate, pe vremea cînd încă mă frământam nehotarată dacă să mă încumet să plec de una singură sau nu... şi, cum spunea Brooke: 'You gotta go out there and you gotta do it!'... iar New York-ul răsfirat la picioare, aşa cum îl contempli cu fiori pe şira spinării din vârful Empire State, galeriile Smithsonian din Washington sau Pittsburgh-ul sunt cu siguranţă amintiri care nu dispar atât de uşor...

Olimpia Vochin - 2007

Raluca Stan - made it happen in 2007 :)

2008-11-30T19:33:00.002+02:00

Mulţumim pentru experienţa pe care ne-aţi oferit-o. Am avut posibilitatea să cunosc mulţi oameni, să-mi fac prieteni şi să am mai multa încredere în mine.
Să ştiţi că sunteţi printre puţinii oameni serioşi, care-şi fac treaba aşa cum trebuie.
Mulţumim!

Adriana Ros - made it happen in 2005

2008-11-30T19:17:00.003+02:00

"Vacanţa petrecută în SUA a fost o ocazie unică de a cunoaşte oameni noi, de a-mi lărgi orizonturile, de a vizita locuri noi, familiare mie doar prin intermediul televizorului sau internetului, dar mai mult decât atât (şi acesta a fost principalul câştig, pentru mine), a fost o lecţie de viaţă...
Cred că toţi cei care au participat la acest program, indiferent de statul în care au fost, indiferent de oamenii pe care i-au cunoscut, de locurile pe care le-au vizitat sau de banii pe care i-au câştigat, sunt de acord cu mine ca această experienţă ne-a maturizat mai mult, ne-a adus un plus de încredere în forţele proprii, ne-a facut mai independenţi.
În prezent, lucrez într-un mediu în care engleza "it's a must", (este inutil să spun că în cele 3 luni petrecute în SUA mi-am îmbogăţit foarte mult vocabularul şi vorbesc mai fluent decât înainte), dar am fost plăcut surprinsă de atitudinea angajatorilor mei, când la interviu, s-au uitat peste cv-ul meu şi au spus "ai fost în America, eşti o persoana curajoasă...." Nu ştiu cât de curajoasă am fost că am plecat, la urma urmei, ştiam dinainte unde trebuie să ajung, ce job o să am şi unde o să locuiesc, mai ales că am avut parte de sprijin şi sfaturi din partea celor de la GTS, dar pot să afirm că acum, sunt mult mai încrezatoare în forţele proprii.
Cred că experienţa aceasta a fost o etapă importantă în maturizarea noastră, a tuturor celor care am trăit-o... Este ceva ce şcoala nu te învaţă, dar totodată o ocazie de a pune în practică abilităţi pe care poate nici nu banuieşti că le ai.

Sfatul meu pentru cei care sunt interesaţi de programul acesta, dar şi pentru cei care înca nu sunt hotărâţi, este: PERMITEŢI-VĂ SĂ FIŢI SURPRINŞI DE VOI ÎNŞIVĂ, if i could do it, anyone can !"

Elena Dumitrache - made it happen in 2006

2008-11-30T19:16:00.001+02:00

NUMELE MEU ESTE ELENA DUMITRACHE SI VREAU SA VA IMPARTASESC IMPRESIILE PE CARE LE AM IN URMA EXPERIENTEI PE CARE AM AVUT-O IN ACEASTA VARA IN STATELE UNITE ALE AMERICII.
POATE CA AR FI TREBUT SA INCEP PRIN A VA MULTUMI CA MI-ATI OFERIT ACEASTA SANSA DE A VEDEA O ALTA LUME.MA BUCUR ENORM CA AM FOST SI VREAU SA SPUN TUTUROR CA DACA AU SANSA SA SE INSCRIE IN PROGRAMUL "WORK & TRAVEL " SA NU STEA PE GANDURI.
A FOST O VARA MINUNATA IN CARE AM MUNCIT,DAR M-AM SI DISTRAT LA MAXIM.JOB-UL PE CARE L-AM AVUT(OPERATOR SI CASIER IN PARCUL DE DISTRACTIE "CASINO PIER" )A FOST SUPER.
DAR CEEA CE CONTEAZA CEL MAI MULT ESTE FAPTUL CA MI-AM FACUT MULTI PRIETENI.DE ACEEA VREAU SA MA INTORC.AMERICANII SUNT OAMENI MINUNATI.
ASA CUM V-AM SPUS A FOST O VARA DE NEUITAT.DE ACEEA VREAU SA SE REPETE SI RECOMAND TUTUROR O ASTFEL DE "NEBUNIE"!

Cosmin Botoc - made it happen in 2004, 2005, 2007 - and counting

2008-11-28T13:28:00.003+02:00

O shansă unik în viatză ash spune despre work & travel ... dc? din simplul motiv că îtzi oferă ... un mod de a-tzi petrece vacantza cum nu ai putea prea curând în tzară la noi. poate mai încolo dar până atunci ... work and travel e o idee super a celor care se ocupă de asta.

Yo am fost o data în Yellow National Park ... adik acu' 2 veri ... am fost în fiecare săpt pe munte în diverse drumetzii ... am cunoscut pers din diverse tzări nu numai SUA, unii au venit sa mă viziteze din Frantza sau Taiwan (Asia), încă mai vb shi cu prieteni din Polonia, Hong Kong, Ecuador, Argentina etc.

dar schimbul de cultură shi ... deschiderea către noi oportunitătzi ... cred că sunt mai importante. Acum am terminat fac ... shi mă înscriu la master doar ca să pot pleca din nou ... logic acum voi alege o locatzie total diferită ... unde am fost până acum adik ... am fost în nord shi est ... shi acum caut ... WILD WILD WEST :)

O.... have fun everybody ... shi poate ne vedem pe acolo pe undeva la vreun parc de distractzie sau ... pe un aeroport? sau casino? sau mai bine pe vârful unui zgarie nori? cum ar fi empire state? din NY ... nice view from up there :)

good luck :)

Natalia Stegaru - made it happen in 2006

2008-11-28T13:11:00.007+02:00

În prima zi pe tărâm American am avut norocul să mă rătăcesc, adică să ajung în alt loc decât destinaţia pe care o aveam. Totul s-a întâmplat din cauza faptului că atunci când am întrebat la aeroportul din Boston despre următorul autobuz spre Rockland (oraşul unde trebuia să ajung) am omis să menţionez şi statul. Astfel, când a oprit autobuzul şi mi s-a spus cp aici e Rockland, m-am pomenit într-o staţie pe marginea unei autostrăzi, împrejmuită de păduri - nici urmă de oraş, nici urmă de angajatorul care trebuia să mă aştepte; aşa că am încercat să-l sun, dar ceva nu mergea. Disperată, am mers la o doamnă care astepta cu maşina în staţie şi am început să-i explic ce mi se întâmplase. După ce a văzut numărul de telefon la care încercam să sun şi-a dat seama că de fapt eu mergeam în Rockland, statul Maine, dar luasem autobuz în statul Massachusetts.

Ei bine, norocul meu a fost că doamna l-a sunat de pe telefonul ei mobil pe angajatorul meu, şi-a sunat soţul să verifice orarul trenurilor şi autobuzelor şi m-a dus la gară (cam 30 minute de mers cu maşina) să iau trenul înapoi spre Boston. Surpriză - înainte de a urca în tren, mi-a lăsat telefonul ei mobil pentru ca să poată angajatorul meu să mă contacteze, urmând să i-l înapoiez prin colet poţtal. Uimită cum eram, n-am refuzat ajutorul. În final am ajuns cu bine la destinaţie, gândindu-mă ce minune e să te aştepţi la aşa ceva de la un străin.

Persoanele cu care am făcut cunoştinţă au rămas impresionate de faptul că vorbeam o engleză perfectă, învăţată doar la şcoală, ori de faptul că mai cunoşteam şi alte limbi străine (chiar dacă nu atât de bine ca engleza), pe cnd ei vorbesc doar limba natală.

Americanii nu ştiu mai nimic despre noi sau despre această parte a Europei. Am fost în multe situaţii când, conversând cu cineva, se mira de unde ştiu unele lucruri ce ţin de istorie, geografie etc. sau chiar cum de ştiu de Elton John. E de prisos să zic că cunoşteam majoritatea cântecelor difuzate la posturile lor de radio pentru că sunt difuzate şi la ale noastre, ceea ce iarăşi a constituit motiv de mirare pentru americani.

Fiind ajutor de bucătar la un restaurant Italian, dar şi cu bucate specific americane, nimic din ce se mânca acolo nu am gustat la noi. Am încercat să le explic cum se prepară unele bucate de-ale noastre, până am ajuns într-o zi să fac plăcinte moldoveneşti (atât de diferite de American pie). Rezultatul a fost că plăcintele mele au fost incluse în meniul restaurantului cu numele – Pumpkin Moldovan pie, la preţul de 10 $ bucata.

Missing the US

2008-11-24T15:04:00.010+02:00

June 17, 2007

... Articolul 5 din Tratatul constituind CEE... anul ăsta nu'mi mai iau 2 genți, no way, una singură, câteva tricouri, niște blugi și restul cadourile cu care mi'am amenințat tot timpul ăsta pretenii din america...

... directiva 2006/18/CE a Consiliului... care Consiliu??? atâtea consilii... al europei, euopean, de miniștri... cine se mai poate gândi la europa, când america is just around the corner???

... disney, bank of america, westgate vacation villas, universal studios, daytona beach... majoritatea calificată în parlametul european... ce'o mai fi și asta??? calificată's eu în ale westgate'ului și'n ale customer service'ului!!!...

... mai am 3 zile și plec în america!!! am atâtea de făcut!!!!

... hello, mr manager, one more exam to go and it's a wrap!! we miss ya!!

June 18, 2007

gata examenele!!! azi întâlnire de bye bye cu pretenii... ultimele pregătiri, ultimele cadouri, dar emoţiile de abia acum încep...

"o sa fie o vară super, rămân în cămin, o s'o ţinem din party în party, munte, mare, de toate" .... bank of america, clubbing, lucru, over time, second job, piscină, piscină, piscină...

"să ne aduceti nisip din South Beach, și chestii de la Disney, cercei cu Tinker Bell" ... disney, disney, can't get enough of disney... theme parks, water parks, animale, safari, ride'uri, micky!!! multi Giga de poze!!!

"auzi tu, să nu te faci ca nu mai știi românește când te întorci" daytona beach... damn that sounds good!!!

"hai sa fixam o oră să ne întâlnim pe net, să ne spuneţi cum e acolo!!!"

... nasa space center in cape canaverol, gator's land, zboruri cu elicopterul peste disney!!!

June 19, 2007

... cât de liniştit e bucureștiul la 4 dimineaţa... oare la miami cum e la 4 am???

... paşaportul cu viza și DS 2019, social security, asigurarea medicală, biletul de avion... oare cine ne aşteaptă la aeroport, n'au vrut să ne spună...

... otopeni... ii vedem pe ceilalţi J1 students... seamănă cu noi... le simt emoţiile, dar ale mele's parca mai mari și's mai roşie in obraji decât oricine...

"să aveţi grijă de voi, vorbim pe net, să nu te faci ca uiţi că ai părinţi, să ne mai bagi și pe noi în seama, măcar din când în când!"

... "stau eu la geam la dus, la întors stai tu, ok??" "same thing to me... oricum urmează cele mai luuuungi 15 ore!!"

... "hi, it's me, we're in the plane, just making sure that you're there and don't forget to wake up and come pick us up" "relax, i have 5 alarms set, we'll be there!!! have a safe flight, see ya in 15 hours"

15 ore mai târzi ... "heeeeeey!!! you're finally here"..."it's like a dream, pinch me!!!"...

"ya so white... gotta catch some tan, girl!!!" "are you guys hungry??? we brought you some hershey's, we know you love it!!!" "ok let's go, we have so much to chat"

După un drum luuuung către kissimmee, după ce am trecut chiar pe lângă disney, după înmânarea cadourilor, după ce seara ne’am plimbat prin downtown disney, a doua zi, la lucru…

"hi catalina, nice seing you again, your hair is long now, we've been waiting for you, the whole Activities Department is waitng for you, go see them, when do you wanna start???"

"hola, nena, como esta??" "when did you get here??" "it's amazing you're back!!" "can't wait de salir juntos" "when do you start trabajar???"

... și uite aşa începe a doua mea vară în state, cu multe amintiri din primul an, cu multe aşteptări, cu multe vise, și multă, multă, muuultă... speranţă că va mai fi și o a treia oară ...cel puţin :P